TERAPIA IERTARII

În urmă cu vreo douăzeci de ani, un psiholog hawaiian surprindea lumea ştiinţifică cu ceea ce am putea numi, pe bună dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta în acel moment cu probleme deosebit de grave în secţia bolnavilor psihici care comiseseră crime abominabile.
Violenţa acestora era atât de mare încât, deşi purtau cătuşe la mâini şi la picioare, personalul medical se simţea serios ameninţat de aceştia, iar cei mai mulţi psihologi obişnuiau să-şi dea demisia după aproximativ o lună de muncă în clinică cu acest gen de pacienţi.
În ciuda avertismentelor colegilor bine intenţionaţi, care încercau să-l convingă să nu lucreze într-un astfel de loc, fiindcă asta echivala cu o sinucidere în plan profesional, dr. Haleakala Lew Len a acceptat totuşi postul. Şi atunci au început să apară miracolele. După numai câteva luni, s-a dovedit că în cazul mai multor pacienţi nu mai era nevoie de cătuşe.
Dozele medicaţiei au scăzut simţitor la majoritatea pacienţilor, iar în cazul unora chiar s-au sistat. După circa patru ani, pavilionul a trebuit sa fie închis din lipsa de… pacienţi violenţi.
Partea cea mai interesanta este că în aceşti patru ani dr. Len nu a vorbit cu niciunul dintre temuţii săi pacienţi. Mai mult, nici măcar nu i-a văzut! Cerinţele sale la ocuparea postului de psiholog clinician au fost de a i se oferi un birou si acces la dosarele criminalilor spitalizaţi.
“Tot ce a trebuit să fac a fost să lucrez asupra propriei mele persoane, a declarat ulterior dr. Len. Daca vrei sa vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poţi face vindecându-te pe tine.”
În prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul carierei sale, folosind aceasta metoda pe mii de persoane, lucrând inclusiv cu grupuri din cadrul unor organizaţii internaţionale prestigioase, precum UNESCO si Naţiunile Unite. Dr. Len deţine un doctorat in psihologie obţinut la Universitatea din Iowa, Statele Unite, dar el atribuie remarcabilul sau succes ca psiholog clinician, practicilor de vindecare tradiţionale învăţate de la Morrnah Nalamaku Simeona, o femeie kahuna.

Kahuna
În hawaiiana, huna se traduce prin secret, iar kahuna prin păstrător al tainei, cunoscător al secretului, expert, maestru. Daca vreţi, kahuna reprezintă echivalentul meşterului în sistemul de bresle medieval. Orice meserie, artă sau meşteşug avea proprii săi kahuna. Termenul a devenit însă cunoscut ca echivalent al şamanului, vraciului, preotului. Legendele abundă în descrierea puterilor acestor kahuna, capabili să realizeze vindecări miraculoase, sa influenţeze vremea, sa meargă pe cărbuni încinşi, să-şi atragă prosperitatea etc.
Morrnah Nalamaku Simeona s-a numărat printre ultimii kahuna veritabili din Hawaii, fiind numită oficial în 1983 de către autorităţi drept o comoară vie a Hawaii-ului (living treasure of Hawaii). Ea a înfiinţat Foundation of I, o organizaţie non-profit, menită să răspândească filozofia şi practicile psihologice ale vechilor kahuna, înainte ca acestea să se piardă. Metoda tradiţională învăţată de dr. Len de la Morrnah Simeona şi aplicată cu succes la Spitalul de Stat din Hawaii şi nu numai, poartă denumirea de ho’oponopono, care s-ar putea traduce prin a îndrepta lucrurile, a corecta o eroare.
Metoda este extraordinar de simplă, atât de simplă încât mintea noastră, fascinată de complex şi măiastră în a complica masiv şi inutil lucrurile, are impulsul de a o respinge imediat. Pe de altă parte, în ciuda simplităţii ei, metoda are la bază principiile huna, care sunt destul de greu de acceptat de noi, cei crescuţi în spiritul respectului pentru raţional şi stiinţific.

Lumea este o reflectare a gândurilor noastre
Asemeni lui Buddha,
vechii kahuna considerau că noi creăm lumea prin gândurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se petrece în viaţa noastră reprezintă o consecinţă a gândurilor noastre.
În cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se petrece în interiorul nostru. Daca ne confruntăm cu o problemă, trebuie să căutam cauza în noi înşine, nu în factorii exteriori.
• Dacă o persoană ne agresează, este util să ne amintim că ceilalţi sunt o oglindă pentru noi şi că agresivitatea respectivei persoane nu este decât proiecţia în exterior a propriei noastre agresivităţi refulate.
• Dacă şeful ne spune că nu suntem suficient de buni pentru postul pe care îl ocupăm, atunci vorbele lui nu sunt decât o reflectare a ceea ce noi înşine gândim în sinea noastră despre noi.
• Dacă ne îmbolnăvim, este bine de ştiut că, pentru kahuna, trupul este o casă pentru gânduri: cauza îmbolnăvirii rezidă în negativitatea unui gând, într-o eroare de judecată.
Nu-i nimic în neregulă cu erorile de judecată, declară cu umor dr. Len. Te pot omori, asta-i tot.

Mintea este asemeni unei grădini, iar gândurile asemeni unor seminţe. Trebuie să avem grijă ce gânduri plantăm în mintea noastră, căci, inevitabil, vom culege ceea ce am semănat.
În viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei grădini, iar gândurile asemeni unor seminţe. Ele încolţesc şi dau roade. Trebuie să avem grijă ce gânduri plantăm în mintea noastră, căci, inevitabil, vom culege ceea ce am semănat. Vestea bună este că orice stres, dezechilibru sau boală pot fi corectate, lucrând asupra ta. Nu este nevoie să cauţi răspunsuri sau ajutor în afara ta. Şi nimeni nu îţi poate oferi informaţii mai relevante decât cele pe care le poţi obţine singur, căutând în tine însuţi, susţine Morrnah Simeona.

Circumstanţele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de conştiinţă
Pentru kahuna, circumstanţele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de conştiinţă. Starea de sănătate sau de boală, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau eşecul nostru ori al celor din jurul nostru reflectă nivelul de conştiinţă la care am ajuns.
Dacă nivelul nostru de conştiinţă se modifică, circumstanţele exterioare se schimbă rapid, iar nivelul de conştiinţă poate creşte semnificativ, dacă ne asumăm responsabilitatea pentru tot ce se petrece în viaţa noastră, pentru tot ce se petrece în jurul nostru.

Vindecarea ori schimbarea începe cu asumarea responsabilităţii
Ce înseamnă să ne asumăm 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se petrece în viaţa noastră?
Înseamnă să accepţi faptul că tu însuţi, şi nimeni altcineva, eşti creatorul a tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le trăieşti, afirma dr. Len, conştient că declaraţia sa poate fi şocantă sau chiar revoltătoare pentru majoritatea oamenilor.
O idee foarte greu de digerat, într-o societate în care ne-am obişnuit să ne găsim scuze la tot pasul, sa dăm vina pe alţii pentru ce nu merge în viaţa noastră, să cultivăm asiduu o mentalitate de victima. Mai mult, aceasta idee este greu de acceptat şi de către persoanele considerate supraresponsabile. Căci una este sa îţi asumi responsabilitatea propriilor acţiuni şi alta este să îţi asumi responsabilitatea pentru actele violente ale unor oameni cu care nu ai avut nimic de-a face si cu care singura legătura pe care o ai este că locuiţi împreună în acelaşi oraş.
Mulţi psihologi ar spune că o astfel de gândire nu face decât să ne culpabilizeze în mod excesiv.

Problema adulţilor este că şi-au pierdut inocenţa
Accesul la miracol şi implicit la supraconştient nu este posibil decât atunci când reîncepem să privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocenţei, nu despre cultivarea infantilităţii. Problema adulţilor este că şi-au pierdut inocenţa, dar şi-au accentuat infantilitatea, prin evitarea sistematică a asumării responsabilităţii. Kahuna afirmă că, reinstaurând inocenţa – starea în care nu judecăm, nu punem etichete, nu suntem obsedaţi de câştigul personal – viaţa noastră se poate schimba radical.
Nu-ţi fă probleme. Întreaga lume este creaţia ta şi acest lucru trebuie luat ad litteram, afirmă dr. Len.
Actele violente ale acelor criminali bolnavi psihic din Spitalul de Stat din Hawaii erau responsabilitatea lui, doar pentru faptul că aceştia apăruseră în viaţa sa.
Problemele lor erau creaţia sa şi, de aceea, tot ce a trebuit să facă pentru a-i vindeca a fost să lucreze asupra lui însuşi, să şteargă el însuşi gândurile care le-au generat. Exagerare dusă la extrem, am putea spune, chiar dacă descoperirile recente din fizica cuantică par a conduce la aceleaşi concluzii. Asta înseamnă ca dacă copiii noştri au o problemă de sănătate, ceva din noi a produs acea problema; daca partenerul de afaceri ne trage pe sfoară, noi am făcut ca acel lucru să se petreacă; dacă soţul ori soţia ne înşeală, noi am atras asta.

Trebuie să ştergi gândurile care au produs respectiva problemă
Pare absurd. Totuşi, evenimentele din viaţa noastră actualizează amintiri, tipare de acţiune trecute si reacţii ciudate. La urma urmei, toţi am experimentat reacţii care ne-au surprins şi pe noi, şi pe cei care ne cunoşteau foarte bine – reacţii în care parcă nu eram noi înşine, nu-i aşa? Dacă te confrunţi cu o problemă, o situaţie limită, un necaz, o suferinţă, întrebarea pe care trebuie să ţi-o pui automat este: ce anume din ceea ce se petrece în mine a generat sau a atras aceasta problemă? Apoi trebuie să ştergi gândurile care au produs respectiva problemă.

Dar cum putem şti care gânduri au creat-o?
Nu vă faceţi probleme, spune dr. Len. O parte din voi ştie. Trebuie doar să-i daţi permisiunea să o facă. “Când judec o persoană, acea persoana devine un “prizonier al gândurilor mele”.
Creăm lumea prin gândurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o metaforă. Este o realitate. În viziunea lor – care este comună cu cea a tuturor religiilor – Dumnezeu a creat fiinţe perfecte, dar noi nu mai putem să vedem acest lucru, fiindcă între ceea ce exista în realitate şi ceea ce vedem se interpune gândul.
Noi nu mai vedem ce există în realitate, noi nu ne vedem decât propriile gânduri. Lumea este ceea ce credem ca este, afirmă Serge Kahili King, doctor în psihologie şi o autoritate internaţională în materie de huna. Psihologia modernă tinde să ajungă la aceleaşi concluzii, de vreme ce afirmă ca oamenii nu reacţionează la evenimentele în sine, ci la propria lor percepţie asupra evenimentelor. Mai mult, studiile arată ca oamenii tind să se conformeze percepţiilor altor oameni. Altfel spus, dacă spunem în mod repetat unui copil că este rău, el va ajunge să se comporte ca atare. Daca unui angajat i se laudă în mod repetat performanţele, chiar dacă acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge să lucreze din ce în ce mai bine.

A nu judeca este singura atitudine corectă vizavi de o altă persoană
În limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprimă în felul următor: dacă eu gândesc într-un anumit fel despre o persoană, acea persoană devine un prizonier al gândurilor mele. Asta înseamnă că ea tinde să se conformeze percepţiei mele şi, mai devreme sau mai târziu, se va comporta în aşa fel încât să-mi confirme percepţia despre el. Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinţă a ceea ce gândesc despre ea şi trebuie să-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corectă vizavi de o altă persoană.
Dacă este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezintă erorile noastre de gândire. Aşa stând lucrurile, atunci poate că nu ar trebui să ne mire foarte mult ca dr. Len şi-a vindecat pacienţii, lucrând doar asupra lui însuşi.
Ce a făcut exact doctorul Len pentru a-şi vindeca pacienţii? Am repetat încontinuu: Îmi pare rău. Te rog, iartă-mă, a declarat senin dr. Len. Asta-i tot.
De-a dreptul şocant! Bănuiesc că doctorului Len îi place să şocheze, să surprindă printr-o lovitură puternică şi neaşteptată, rutina noastră mentală. El spune că oamenii, în special vesticii, gândesc prea mult. Mai exact, sunt prinşi în rutina unor programe care rulează inconştient. Contrar a ceea ce gândim noi, el susţine cu tărie că intelectul nu poate rezolva problemele. Cred că Einstein ar fi fost de acord cu el, din moment ce a declarat că “o problema nu poate fi rezolvată la nivelul de gândire care a generat-o”.

Cere-ţi iertare
De aceea, nu trebuie decât să conştientizezi problema pe care o resimţi la nivel fizic, emoţional, mental etc., apoi să începi să îţi purifici gândirea care a atras-o, printr-un proces de căinţă şi iertare.
“Te rog, iartă-mă pentru că te-am făcut prizonierul gândurilor mele şi fiindcă, prin negativismul gândurilor mele, ţi-am influenţat în mod distructiv comportamentul”. Aşa este în creştinism: ruga trebuie precedată de căinţă şi de cererea iertării. Asta este ceea ce poate face conştientul: să se căiască şi să ceară iertare. Restul este treaba supraconştientului, el este armonizatorul, vindecătorul. Suntem prizonierii propriei minţi şi nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte – temnicerul însuşi.

Cum te poţi ajuta în viaţa de zi cu zi?
Acest proces poate fi folosit în cele mai diverse situaţii: când suntem bolnavi, când cineva apropiat este bolnav, când ne confruntăm cu probleme profesionale, financiare, sentimentale etc.
Dacă problema ţine de sănătate, atunci putem spune trupului:
Îmi pare rău pentru că ţi-am făcut rău prin gândurile mele negative. Te rog, iartă-mă! Şi repetăm acest lucru cu sinceritate, până problema dispare.
Daca copilul are probleme la scoală, putem repeta mental:
Îmi pare rău pentru că ţi-am creat aceste probleme prin gândurile mele. Te rog, iartă-mă!
Este esenţial ca trăirea să fie autentică, iar cererea de iertare să fie pe deplin sinceră. Consecinţa imediată este un sentiment de iubire, iar dr. Len şi Morrnah Simeona declară că acesta este un semnal că vindecarea a început.
Probabil că la o prima citire vei respinge aceste lucruri, pe motivul că sunt prostii, poveşti de adormit copiii. Dar kahuna afirmă ca supraconştientul este receptiv tocmai la limbajul de copil, ignorând formulările savante. Interesant este că psihanaliza a ajuns la o concluzie asemănătoare: interpretările pretenţioase, deştepte, intelectualizate nu ajung la pacienţi.
Accesul la miracol, şi implicit, la supraconştient nu este posibil, decât atunci când reîncepem să privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocenţei, nu despre cultivarea infantilităţii. Problema adulţilor este că şi-au pierdut inocenţa, dar şi-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematică a asumării responsabilităţii.
Kahuna afirmă că, reinstaurând inocenţa – starea în care nu judecăm, nu punem etichete, nu suntem obsedaţi de câştigul personal – viaţa noastră se poate schimba radical: renunţăm la a ne complica viaţa inutil şi ne redobândim bucuria de a trăi, devenim mai creativi, ne adaptăm mai suplu şi mai eficient schimbărilor; iar calitatea relaţiilor noastre se îmbunătăţeşte semnificativ.

În încheiere

Un medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira Byock, a lucrat foarte mult cu bolnavi în faza terminală şi a descris experienţele şi concluziile sale în două cărţi devenite bestseller-uri.
Una dintre ele se numeşte „The Four Things that Matter Most” (Cele patru lucruri care contează cel mai mult) şi se referă la cele mai frecvente declaraţii pe care bolnavii le fac celor apropiaţi pe patul de moarte. Iar acestea sunt:

IARTĂ-MĂ
TE IERT
MULŢUMESC
TE IUBESC

Nu trebuie să ajungem pe patul de moarte pentru a folosi aceste declaraţii care au un potenţial imens în a ne vindeca relaţiile şi în a ne transforma profund viaţa.

Puterea vindecătoare a stărilor benefice

Înţelepciunea milenară ne spune că întotdeauna o inimă fericită are o mare putere vindecătoare. În prezent, nu au fost încă studiate îndeajuns modificările benefice fiziologice ale corpului şi energizările binefăcătoare ale minţii, care sunt produse de stările binefăcătoare de veselie, bucurie şi umor, dar ne putem da seama cu uşurinţă că efectele lor sunt în mod evident opuse celor cauzate de frică, mânie sau frustrare.

 

Observaţii făcute de-a lungul timpului

 

Acum aproape 400 de ani, Robert Burton, în cartea sa „Anatomia melancoliei”, observa că umorul purifică sângele, întinereşte corpul şi îl pregăteşte pentru orice situaţie. Bucuria este motorul principal al dărâmării pereţilor melancoliei şi reprezintă o cură vindecătoare foarte eficientă.

 

Sigmund Freud afirma că veselia este o modalitate foarte utilă pentru contracararea tensiunii nervoase şi de asemenea, el constata că umorul este o terapie deosebit de eficientă în multe situaţii de boală fizică sau de tulburare emoţională.

 

Sir William Osler considera că râsul este ”muzica vieţii” şi că oamenii îşi pot păstra nealterată starea de tinereţe râzând mai mereu şi fiind plini de bunădispoziţie.

 

Dr. Norman Cousins scria într-un articol din 1976, în revista „New England Journal of Medicine”, că el s-a vindecat cu ajutorul râsului, vitaminei C şi totodată cu ajutorul unui medic înţelegător. El a subliniat importanţa mobilizării puterilor terapeutice proprii, aflate în stare latentă în fiecare fiinţă umană. Omul bolnav are responsabilitatea şi totodată puterea de a deveni şi de a se menţine sănătos, iar terapeutul acţionează doar ca profesor şi ghid.

 

Studii şi concluzii

 

Un studiu interesant de chirurgie a vezicii biliare a fost publicat în revista Science (SUA) în 1984. În acest studiu, 23 de pacienţi au fost ţinuţi în camere cu ferestre către un peisaj natural. Aceştia au avut nevoie de o perioadă postoperatorie mai scurtă în spital, de mai puţine analgezice şi au primit mai puţine evaluări negative în rapoartele asistentelor medicale, decât alţi 23 de bolnavi care au fost spitalizaţi în camere cu vederea către un zid de cărămidă. S-a putut astfel constata, şi pe această cale, că un peisaj natural induce în mod indubitabil sentimente şi stări pozitive, susţine interesul şi preocuparea pentru vindecare, reduce frica de suferinţă, iar în cazul persoanelor caracterizate de o stare accentuată de stres, un asemenea peisaj natural poate reduce sau chiar stopa stările de anxietate.

 

În timp ce emoţiile negative (cum sunt frica, mânia, furia, gelozia, lăcomia, frustrarea) distrug viaţa, trăirile pozitive (cum sunt iubirea, speranţa, încrederea în sine, creativitatea, bunăvoinţa şi dorinţa de a trăi sau dorinţa de a-i ajuta în mod dezinteresat pe ceilalţi) vor contribui din plin la menţinerea stării noastre de sănătate şi a bunăstării.

 

Un mesaj important al Ştiinţei milenare a vieţii (ayurveda) este că sănătatea, în loc să fie „asigurată” sau „furnizată” de cineva, trebuie în realitate să fie realizată de fiecare fiinţă umană, prin preocuparea sa benefică individuală zilnică (SvasthavritTa). Fiecare fiinţă umană are puterea şi totodată responsabilitatea de a-şi menţine sănătoase corpul şi mintea, prin respectarea câtorva reguli simple de acţiune şi conduită, cu privire la mâncare, exerciţiu fizic, somn, igienă personală, viaţă sexuală, precum şi a unor reguli etice şi morale de comportament (YAMA şi NIYAMA).

 

O nouă perspectivă

 

În prezent, multe probleme de sănătate sunt cauzate de factori socio-economici, care pot fi însă modificaţi printr-o preocupare şi acţiune colectivă benefică. Ţelul educaţiei pentru sănătate este de a face oamenii să înţeleagă modul în care comportamentul şi mediul lor le poate afectea starea de sănătate. Educaţia pentru sănătate nu are limită de vârstă. Scopul ei este acela de a promova prin mijloace naturale „bunăstarea omului” şi de a oferi mijloace practice de prevenire a bolilor, printr-o hrănire adecvată şi printr-un mod de viaţă sănătos, care să permită omului modern să depăşească cu succes stările de stres şi feluritele situaţii care pot genera un posibil dezechilibru corporal.

 

O parte integrantă a relaţiei medic-pacient este de a educa pacientul cu privire la natura şi semnificaţia bolii şi cu privire la posibilităţile de modificare benefică a stilului de viaţă. Aceasta este semnificaţia reală a termenului „doctor”, care provine din latinescul „docere” („a învăţa”). În prezent, mulţi dintre noi am neglijat această semnificaţie a ipostazei de doctor. Prin urmare, esenţa unei practici medicale corecte este educaţia pentru sănătate, realizată în scopul promovării unei cât mai bune stări de sănătate, care să includă modalităţi simple şi la îndemâna oricui de prevenire a bolilor şi de îngrijire a celor suferinzi.

Câteva recomandări ayurvedice simple pentru perioada de iarnă

Ştiinţa milenară Ayurveda a pus la dispoziţie tuturor celor dornici să fie mai mereu fericiţi şi sănătoşi anumite recomandări şi indicaţii simple, accesibile şi usor de abordat. Tradiţia ayurvedică oferă anumite recomandări pentru parcurgerea (traversarea) într-o cât mai bună stare fizică şi psihică a fiecărui anotimp al anului. 

 

În timpul iernii, din cauza răcorii, frigului şi vântului, adesea uscat, focul digestiv al omului tinde să devină de regulă ceva mai puternic decât în restul anului. Acesta este un aşa-zis răspuns natural, compensator, al organismului uman. Astfel că, pentru cei mai mulţi oameni, mai ales pentru cei cu o constituţie slabă, perioada de iarnă poate reprezenta, dacă este folosită corect, un foarte bun prilej pentru a se împlini din punct de vedere corporal (fizic), aceasta bineînţeles dacă vor respecta indicaţiile următoare. Tocmai datorită faptului că în perioada de iarnă, la majoritatea fiinţelor umane puterea digestivă înregistrează o creştere simţitoare, în Ayurveda se recomandă ca oamenii să consume în mod preponderent alimente consistente şi hrănitoare, alimente despre care în Ayurveda se ştie că sunt caracterizate în general de predominanţa gusturilor dulce, sărat şi acru. Astfel că, fiecare dintre noi avem posibilitatea ca, în ciuda frigului sau a gerului de afară, să ne menţinem bine dispuşi, fericiţi, sănătoşi şi plini de vigoare, preparându-ne şi apoi mâncând cu bucurie, împreună cu cei dragi, o hrană consistentă.

 

De asemenea, este indicat ca în timpul iernii să consumăm în mod regulat mâncăruri (inclusiv supe) calde de legume (preparate în principal cu cartofi, morcovi şi mai ales cu ţelină) la care să nu uităm să adăugăm condimente şi arome naturale (cimbru, busuioc, piper, frunze de dafin, pulbere de rădăcină de ghimbir, frunze de ţelină, seminţe de coriandru etc.).

 

Tradiţia ayurvedică recomandă ca în perioada de iarnă să alegem mai ales acele reţete în care mâncărurile conţin sau sunt preparate cu ulei (de preferinţă ulei natural nerafinat, presat la rece) sau cu unt proaspăt. În perioada de iarnă consumul de ulei şi unt natural ar trebui să fie ceva mai mare decât în celelalte perioade ale anului, aceasta deoarece se ştie că mâncărurile preparate cu ulei ne pot fi de un real folos pentru a rezista frigului şi vremii geroase şi uscate de afară. Chiar dacă la prima vedere afirmaţia de mai sus poate să pară surprinzătoare pentru unii, totuşi trebuie să o reţinem şi de asemenea să urmărim să o verficăm în mod direct, pentru a ne convinge de adevărul pe care îl conţine.

 

Să nu uităm că fiecare toamnă ne dăruieşte, aproape de fiecare dată, câte o recoltă bogată de cereale. În tradiţia ayurvedică se recomandă utilizarea frecventă în perioada de iarnă a cerealelor integrale (în special grâu, măcinat sub formă de făină integrală sau, aşa cum mai este numită, făină neagră) în locul făinii albe, cu care ne-am obişnuit în prezent. În Ayurveda, grâul integral face parte din numeroase reţete şi el poate înlocui cu succes făina albă în reţetele pe care noi deja le cunoaştem şi le folosim în mod curent în prezent.

 

De asemenea, pentru ca gustul dulce să fie cât mai bine reprezentat în alimentaţia din timpul iernii, tradiţia ayurvedică recomandă utilizarea, în locul zahărului, a mierii naturale. Mierea naturală este profund binefăcătoare sănătăţii noastre, astfel că, dacă o vom folosi zilnic în decursul iernii, vom putea constata mai târziu că în tot acest răstimp am fost ca prin miracol feriţi de posibilele răceli cu care ne-am fi confruntat în mod obişnuit, deoarece este cunoscut că mierea, chiar dacă este dulce, are un efect încălzitor asupra corpului şi ne poate feri de răceli.

 

În afara indicaţiilor referitoare la alimentaţie, Ayurveda oferă şi alte câteva recomandări utile. Hainele călduroase, încăperile bine încălzite, spaţiile curate şi luminoase, interioarele plăcute şi ordonate, toate aceste condiţii prielnice sunt menite să ne ajute să fim mai mereu "în formă" în timpul perioadei de iarnă.

 

Se ştie de asemenea că în timpul iernii fiecare om simte în mod natural nevoia de a rămâne cât mai mult timp în spaţii călduroase, care să fie ferite de influenţa frigului de afară. Chiar şi în situaţia în care necesitatea face să rămânem mai mult timp afară, este bine să ne pregătim în mod adecvat pentru aceasta. Astfel că, pentru a rezista cât mai bine frigului, este indicat să realizăm periodic masajul ayurvedic tradiţional cu uleiuri. Acest procedeu simplu constă în masarea integrală sau parţială a corpului cu ulei natural de masaj (cu ulei natural de măsline, spre exemplu). Cel mai indicat, mai ales pentru cei care sunt obligaţi să rămână mai mult timp în frig, este masajul cu ulei al tălpilor picioarelor, eventual după o prealabilă baie caldă.

 

Este indicat ca în decursul iernii să urmărim să realizăm periodic băi calde (fierbinţi). Ele sunt indicate mai ales în cazurile în care am fost obligaţi să rămânem mai mult timp în frig, sau atunci când simţim că se apropie o răceală. Este însă necesar să ştim că în cazul unei băi fierbinţi, de îndată ce simţim că începe să apară o senzaţie de moleşeală sau dacă noi constatăm că nu putem tolera prea mult timp apa fierbinte, trebuie să ieşim imediat din apă, să ne uscăm bine cu un prosop şi apoi să ne odihnim pentru câtva timp într-o cameră bine încălzită. Baia fierbinte nu trebuie să depăşească în general 10-15 minute, după aceea fiind obligatoriu să ne odihnim într-o încăpere caldă, ferită de curenţi de aer.

 

De asemenea, prin natura sa puţin expansivă, iarna este o perioadă indicată pentru studiu şi interiorizare. Adeseori, în primele luni ale anului calendaristic (ianuarie, februarie) mulţi oameni simt nevoia de a privi retrospectiv evenimentele parcurse în decursul anului care a trecut, astfel că fiecare are acum prilejul să extragă învăţămintele şi să desprindă concluziile pozitive pentru viitor.

 

Nu trebuie să neglijăm că o mare importanţă are şi starea noastră psihică şi mentală, care şi ea trebuie să fie "caldă". Astfel că în tot acest interval de iarnă este cu precădere indicat să fim prietenoşi, primitori, darnici şi mai ales iubitori, afectuoşi şi tandri, să căutăm să fim cât mai apropiaţi de cei dragi, cărora să le împărtăşim cu sinceritate sentimentele noastre.

 

Chiar dacă sunt simple în aparenţă, toate aceste recomandări ayurvedice pot fi de un mare folos celor care le vor aplica, adaptându-le în mod inteligent situaţiilor efective cu care ei se confruntă. Nu trebuie să plecăm de la premiza că aceste recomandări sunt dificil de îndeplinit sau că ele necesită schimbări radicale ale obişnuinţelor noastre. Întotdeauna ele pot fi adaptate feluritelor situaţii de viaţă.

 

Întregul sistem ayurvedic a fost structurat în aşa manieră încât să poată fi aplicat cu uşurinţă în orice situaţie, în orice loc şi indiferent de timp sau de mijloacele materiale aflate la dispoziţie, operând în acest sens doar câteva mici corecţii. Recomandările ayurvedice rămân în principiu aceleaşi, deoarece ele au fost în aşa fel formulate încât să cuprindă întotdeauna esenţialul. Acesta este de fapt şi secretul care face ca şi astăzi Ayurveda să fie o ştiinţă vie, aplicabilă în fiecare parte a lumii. (Andrei Gămulea)

Trei cerinţe fundamentale pentru a avea o viaţă sănătoasă

Ştiinţa milenară a vieţii – AYURVEDA – ne indică faptul că pentru atingerea şi menţinerea unei cât mai bune stări de sănătate şi armonie este necesar ca omul să respecte trei cerinţe fundamentale:

1. o alimentaţie naturală sănătoasă,

2. o odihnă regeneratoare corespunzătoare,

3. controlul deplin asupra potenţialului creator-sexual.

Dacă aceste trei cerinţe vitale esenţiale sunt în mod constant îndeplinite, fiinţa umană poate atinge şi menţine apoi o excelentă stare de sănătate şi poate astfel avea o viaţă lungă şi fericită.

Întocmai cum un trepied nu poate rămâne în poziţie verticală dacă nu are cele trei picioare de spirijin intacte, la fel şi starea de sănătate a omului se bazează pe respectarea acestor trei cerinţe vitale esenţiale. Această viziune ayurvedică este foarte practică şi este deosebit de utilă tuturor fiinţele umane, indiferent de vârstă sau sex, indiferent de ţară sau de nivelul lor intelectual.

În mod natural, pentru a-şi putea menţine nealterată starea de sănătate şi pentru a putea trăi o viaţă lungă şi fericită, omul înţelept trebuie întotdeauna să urmărească să cunoască foarte bine şi totodată să respecte TOATE aceste trei cerinţe esenţiale ale unei vieţi fericite. Dacă doar una dintre aceste cerinţe este neglijată, ea va tinde să slăbească şi vigilenţa noastră de a respecta celelalte două.

Dacă nouă nu ne pasă ce mâncăm, dacă mâncăm haotic, orice şi oricum, fără să ţinem cont de principiile unei alimentaţii sănătoase, după aceea, în scurt timp, vom constata că nici odihna nu mai este satisfăcătoare sau vom vedea că nu vom mai putea avea un somn liniştit, ori vom constata că ne este mult mai dificilă exercitarea controlului asupra dorinţelor şi a potenţialului sexual.

În mod similar, dacă noi nu avem un somn odihnitor sau dacă neglijăm în mod constant necesitatea de a ne odihni atunci când avem nevoie, aceasta va conduce gradat la dereglarea obişnuinţelor alimentare sănătoase şi la diminuarea capacităţii de control asupra potenţialului sexual.

De asemenea, de fiecare dată când starea mentală de autocontrol se alterează, aceasta ne face să întâmpinăm după aceea dificultăţi în realizarea contineţei sexuale şi apoi, în consecinţă vom tinde să ne ne confruntăm cu dezechilibre atât în ceea ce priveşte hrana sănătoasă, cât şi odihna corespunzătoare.

Este prin urmare important să reţinem că dacă atunci când simţim că ne este foame (şi dacă ştim că avem un sistem digestiv sănătos) noi ne vom hrăni într-un mod echilibrat şi natural, sau dacă după o muncă grea (fie ea fizică sau mentală) noi ne vom odihni suficient cât pentru a ne regenera, şi de asemenea, dacă în mod constant vom urmări să ne controlăm simţurile, având totodată o activitate sexuală controlată şi sănătoasă, toate acestea vor reprezenta pentru noi o bază puternică pentru atingerea şi menţinerea unei stări de sănătate perfectă, cât mai mult timp. (Andrei Gămulea)